Rulota – pasul 2, dezmembrarea

Asa cum era normal, am inceput refacerea rulotei prin desfacerea ei pana la “piele”, chiar si mai departe de atat. N-am ajuns inca pana acolo, dar am observat multe detalii care mi se pare ca merita impartasite.

In primul rand, despre umezeala: nu o recunosti decat atunci cand chiar stii ce sa cauti. Pana si cand ai deja experienta, se poate intampla sa fie zone in care a intrat umezeala si care, aparent, la suprafata, sunt impecabile, fiind imposibil de depistat fara o desfacere a straturilor decorative, asa cum a fost cazului plafonului rulotei noastre. Se vedea, totusi, intr-unul dintre dulapuri, cam 1 cm langa o imbinare de panouri, o mica urma. Doar un ochi bine antrenat ar fi putut observa acea problema. Sub tapetul decorativ, in schimb, suprafata afectata de apa este mult mai mare, de aproximativ un sfert de metru patrat.

Mobilierul este umplut intr-un mod obsesiv si deranjant de capse. Desi aproape peste tot dai de capse, mai sunt si suruburi (daca stau sa ma gandesc, sunt multe suruburi, dar alea ies usor, asa ca iti raman in minte doar capsele alea nenorocite). Materialul de la mobila de rulota (vanduta drept rulota cu mobila din lemn masiv) este, preponderent, placaj de 3-4 mm grosime, cu o folie decorativa mizerabila lipita peste respectivul placaj. Canturile sunt doar chituite si vopsite, nimic mai mult. Lemnul masiv de care tot citesti in toate anunturile de vanzare este, de fapt, un schelet din rasinoase peste care este prins placajul, de cele mai multe ori cu capse. Multe. E de inteles, fiind vorba de o rulota, unde orice gram in plus conteaza foarte mult. Dar asta nu inseamna ca nu ar putea fi facute cu putin mai mult bun simt.

Electrocasnicele, desi in stare de functionare, mi se par inutilizabile (poate plita ar putea fi pastrata, in rest totul este complet dezgustator). Tot mecanismul din spatele frigiderului (schimbatorul de caldura, arzatorul de gaz si ce mai are el pe-acolo) este ruginit foarte tare. Cu ocazia asta mi-am amintit ca baiatul de la care am cumparat rulota a reusit cumva sa ma faca sa uit sa-l verific si pe asta. Data viitoare o sa-mi fac un checklist cu ce e spus in anunt, inainte sa plec la cumparaturi (indiferent de ce cumperi, e util un astfel de checklist, in caz contrar fiind usor sa te pacaleasca prin invaluire cu lucruri care chiar merg). Cuptorul si grill-ul erau pur si simplu de neatins, desi erau functionale (la astea am facut proba la cumparare). Nu stiu daca au fost vreodata curatate complet, dar cu siguranta nu s-a intamplat asa ceva de curand. Resturi de mancare, ulei imbacsit pe pereti, tavi murdare inauntru.

Ceea ce mi s-a parut dubios a fost modul de montare al celor doua grile de aerisire din spatele frigiderului. Erau pur si simplu prinse in suruburi, fara niciun fel de hidroizolatie in sectiunea peretelui. Ori, in timpul mersului, este foarte usor ca picaturi de apa sa treaca de acea grila si sa intre in perete, afectandu-l, probabil, grav.

Daca la partea de exterior a frigiderului as fi putut sa-mi pun problema sa curat rugina si sa sper ca, totusi, motorul functioneaza si frigiderul raceste, mi-a pierit cheful de a ma gandi sa-l folosesc atunci cand am deschis usa. Niste plastice imbatranite, imbacsite si patate, pe care nu iti imaginezi ca ti-ai pune vreodata mancarea.

A urmat desfacerea “hotei” (o scriu intre ghilimele pentru ca un grilaj in spatele caruia se afla un cooler de sursa nu ar avea cum sa faca altceva decat niste zgomot). Un cot din plastic, prins cu niste mastic de placajul de pe fundul unui dulap, deasupra unui cooler jenant. Cam asta a insemnat minunata hota. Avand in vedere debitul de aer, nu m-am mirat deloc atunci cand am dat, iarasi, peste inca o zona imbacsita cum greu iti poti imagina.

Deja incepusem sa-mi fac griji pentru sanatatea mea, asa ca am trecut la lucruri mai putin riscante. Adica am desfacut un geam. Cu tot cu cheder, pentru ca eram curios de ce, la peretele din spatele rulotei, tabla (sau foaia de aluminiu, pentru ca nu m-am lamurit, inca, ce material este folosit peste tot) este desprinsa de panoul din lemn si polistiren al rulotei. Am aflat destul de repede, pentru ca, odata desfacut chederul (care, imbatranit fiind, s-a facut bucatele), tabla de aluminiu s-a desprins si mai mult de perete. Cel care a reparat ultima data ceva la peretele respectiv a folosit un adeziv dubios (sau aplicat in conditii gresite), care nu era inca intarit sau uscat si nu tinea deloc tabla lipita. Asa ca am inceput sa caut un adeziv bun care sa lipeasca aluminiul de polistiren si care sa nu coste prea mult (imi dau seama, incet, incet, ca va trebui sa refac peretii de la un cap la celalalt).

De cand am cumparat-o, am vazut ca podeaua arata mai ciudat in zona dintre baie si usa de intrare in rulota. Dupa ce am dat mocheta la o parte, am vazut ca era o peticeala facuta “profesional”, cu o bucata de osb de 8 mm prinsa in cateva suruburi. Sub acel osb se putea vedea placajul vechi, distrus aproape complet de umezeala. Asadar problemele cu apa sunt mult mai mari (asa cum banuiam, fiind vorba de o rulota veche, prost intretinuta).

La usa de la intrare am remarcat un amanunt pe care l-am inteles, iarasi, mai tarziu. Usa este construita din doua bucati, una sus si una jos. Atunci cand deschizi usa la 90 grade, cele doua usi nu mai sunt aliniate. Totul porneste de la peretele pe care sunt prinse balamalele usii. Acesta are o indoitura intre cele doua usi. Cel mai probabil scandura de structura a cedat in punctul respectiv.  Banuiesc ca a fost o combinatie de lemn putrezit de la umezeala cu fortare aplicata pe usa de jos.

Cam atat am facut pana acum (de fapt, am facut mult mai multe, dar nu cred ca ar fi interesat pe nimeni sa afle detalii despre spargerea cu ciocanul a fiecarui dulapior in parte). Pe masura ce vom mai descoperi diverse “minunatii”, va vom tine la curent.

Insa, cel mai mult, astept sa incep sa povestesc cum incepe totul sa prinda forma la loc. Mai e drum lung pana acolo, dar sunt convins ca merita efortul de a nu sari nicio etapa.