In primavara am inceput reconditionarea mobilierului de exterior cu un balansoar de gradina. De fapt, balansoarul necesita de vre-o doi ani reconditionare, dar nu prea am avut starea necesara sa o fac. Ce pot sa spun despre el dupa cativa ani de folosire?
In primul rand a fost tratat cu ulei, lucru care a facut ca, datorita factorilor de mediu, lemnul din care a fost realizat acest model de balansoar de gradina (lemn de esenta exotica, mai exact eucalipt) sa se degradeze foarte rau: pe langa aspectul de lemn cojit, era imposibil sa pui mana pe el fara sa-ti intre o aschie macar, daca nu mai multe. Si tin sa precizez ca sunt foarte subtiri si dureroase acele aschii de lemn de eucalipt si scapi foarte greu de ele, pentru ca se rup atunci cand incerci sa le scoti.





In al doilea rand, nici una dintre partile componente ale balansoarului nu a fost slefuita in fabrica, inainte de a fi protejate cu ulei. De altfel, am remarcat de-a lungul timpului ca, in general, mobilierul de gradina si decoratiunile de gradina cumparate din supermarket sau magazine de bricolaj nu sunt slefuite si finisate inainte de colorare sau grunduire sau lacuire sau de protejarea cu ulei. Probabil ca se bazeaza pe faptul ca lemnul arata bine oricum, dar, e foarte evident ca un lemn nefinisat corespunzator are mult mai mari sanse sa se strice mai repede in timp decat unul corect finisat. Se vedeau urmele de rindea pe cadru, pe bancuta, inclusiv pe cele patru bare rotunde.


Primul lucru pe care l-am facut a fost sa-l dezasamblez. Am avut grija sa pastrez toate suruburile, saibele si piulitele intr-un loc sigur ca sa nu le pierd. Un singur lucru nu am reusit sa fac: sa dezasamblez sezutul si spatarul. Toate traversele acestora erau lipite. Inainte de a incepe efectiv lucrul, am slefuit o piesa sa vad cat de mult dureaza. Am remarcat ca suprafata se slefuia foarte repede pentru ca uleiul acela devenise foarte prafos.


Al doilea lucru a fost sa slefuiesc fiecare piesa in parte. Am slefuit foarte usor toate bucatile drepte: pe fetele mari am folosit slefuitorul orbital pentru ca slefuia cel mai rapid, iar la muchiile rotunjite am apelat la slefuitorul drept (este mai usor de manuit). Unele locuri au fost mai greu de curatat si a trebuit sa folosesc mai intai foaie de smirghel de granulatie 50 si apoi de 120 ca sa fie mai fina suprafata.




In cazul spatarului si al sezutului, pentru ca scandurile componente nu se puteau dezlipi, am slefuit suprafata folosind combinatii de slefuitoare: uneori pe cel orbital, uneori pe cel drept, uneori multi-tool-ul si pe alocuri am slefuit manual (acolo unde nu puteam folosi nici unul din cele enumerata mai devreme). Au fost foarte multe zone care trebuiau slefuite manual si find foarte obositor am incercat inclusiv sa folosesc pistolul pentru sablat. Se curata uleiul, dar suprafata ramanea rugoasa si tot manual trebuia sa slefuiesc mai departe, dar a fost mai usor.

La final insa, dupa ce am reusit sa curat si sa slefuiesc toate elementele din lemn cu smirghel fin, le-am colorat cu bait wenge si apoi am aplicat doua straturi de lac de exterior.


La final balansoarul arata mult mai bine chiar decat atunci cand era nou!



Daca sunt curiosi sa aflati ce mai e nou in atelierul nostru, urmariti-ne si pe pagina de Facebook – Fideco!