Tocmai am terminat de realizat un proiect deosebit: o masuta de cafea cu blat din frasin colorat cu bait si picioare din beton turnat in forme realizate din placi de PAL si resturi de blat de bucatarie.
In ultima vreme a inceput sa-mi placa ideea de a combina materiale mai rar intalnite impreuna. In general masutele de cafea sunt realizate in combinatii de lemn si platbanda sau lemn si picioare metalice de tip Hairpin sau lemn si picioare din teava rectangulara, lemn si sticla si asa mai departe. Mi-a placut ideea unei masute de cafea din lemn si beton, dupa ce am dus pana la capat proiectul masutei de cafea din lemn masiv de fag. Imbinarea dintre caldura lemnului si duritatea betonului ii dau un aer deosebit. In plus, greutatea mare (peste 50 kg) a picioarelor o transforma intr-o masuta ideala pentru cei cu animale de casa mai neastamparate, fiind foarte greu de deplasat sau rasturnat.
Am inceput prin incleierea blatului, cu care nu va voi mai plictisi, fiind explicata suficient in alte articole de pe site. Blatul trebuia sa aiba o marginuta care sa acopere prinderile de dedesubtul mesei. Atunci cand alegi sa faci o astfel de margine, este bine sa faci blatul putin mai lung, pentru a avea de unde sa tai fasii. Latimea trebuie sa fie mai mica, pentru a permite adaugarea marginilor laterale. Am taiat capetele blatului in unghi de 90 grade, apoi am repetat taietura astfel incat sa iasa cate o fasie de 3 cm latime din fiecare capat. Fasiile trebuie potrivite in locul din care au fost taiate, intoarse cu susul in jos. In felul acesta fibra se va continua, in oglinda, rezultand un efect deosebit. Am explicat intr-un alt articol acest mod in care dam, unui blat subtire din lemn masiv, un aspect de muchii si colturi mai groase decat in realitate.
Dupa intarirea capetelor am lipit lateralele si am decupat gaurile pentru picioarele de beton. Am taiat laturile lungi cu circularul. Pentru ca lama de circular taie in semicerc, am terminat taieturile cu pendularul. Tot cu fierastraul pendular am decupat si laturile scurte.
Pentru picioarele de beton am cumparat niste resturi de blat de bucatarie de 4 cm grosime si placi de pal alb simplu. Muchiile de blat aveau sa intre in contact direct cu betonul proaspat, asa ca a fost nevoie sa fie protejate. Am chituit intai structura poroasa a pal-ului si apoi am aplicat o vopsea cauciucata.
Pentru ca trebuia sa am loc de coltarele cu care urma sa prind blatul de picioare, am frezat cu ajutorul unui burghiu-freza niste canale, pozitionate astfel incat sa se aseze bine blatul.
Din niste resturi de plasa sudata am facut armatura picioarelor (desi sunt convins ca ar fi fost suficient blocul de beton, am preferat sa ii pun si armatura pentru ca prinderile blatului sa fie bine ancorate).
Am facut beton in betoniera ca sa fie bine omogenizat si l-am turnat in formele pregatite, cu armaturile asezate la locul lor. Am avut grija sa se aseze bine betonul, dar nu l-am vibrat, pentru ca ar fie iesit prea compact si ar fi redus din efectul pe care il voiam, al unui beton mai aspru.
Am decofrat primul picior al masutei dupa 3 zile si l-am ciobit putin cand a trebuit sa fortez panourile de cofrag. Patit fiind, pana la decofrarea celui de-al doilea picior am lasat, ca la carte, 28 de zile.
Odata decofrat betonul, am putut, in sfarsit, sa verific daca toate calculele au fost corecte si daca picioarele masutei intra in gaurile decupate din blat. A fost nevoie de cateva mici ajustari (facute cu fierastraul pendular si cu slefuitorul) pentru ca totul sa se potriveasca.
Partea de sus a betonului nu putea sa ramana asa cum a iesit dupa turnare, fiind exagerat de aspra. Am vrut sa slefuiesc putin betonul. Treaba asta nu justifica investitia intr-un disc diamantat (un disc diamantat pentru slefuire costa de la 200 lei in sus), asa ca am cumparat o “oala” pentru flex, pe care scria ca ar slefui piatra. In fond, betonul e din ciment, nisip si pietre, asa ca trebuia sa mearga. A mers. Sunt convins ca mult mai greu decat cu discul diamantat, dar mi-am facut treaba.
Pe parcurs am remarcat ca betonul se slefuieste mult mai usor daca este ud, asa ca am aplicat din cand in cand apa cu ajutorul unei pensule. Eram sigur ca voi mai atinge accidental blatul cu flexul, asa ca am lipit banda de hartie in jurul picoarelor. Banda si-a facut treaba si a protejat destul de bine lemnul in cele 3-4 dati cand mi-a scapat polizorul unghiular.
Cand am fost multumit de cum arata totul, am trecut la finisarea blatului si protejarea betonului.
Am impregnat betonul cu o rasina speciala, aplicata cu pensula. Dupa uscarea primului strat am aplicat si un al doilea strat de rasina, pentru a fi sigur ca a intrat bine in toti porii betonului.
Blatul a suferit tratamentul nostru tipic: bait pe baza de apa aplicat cu buretele si sters bine (in felul asta s-au evidentiat foarte bine porii lemnului de frasin, foarte asemanator cu cel de stejar, dar mai deschis la culoare). Cand s-a uscat baitul, aspectul frasinului astfel colorat mi-a amintit foarte mult de zebrano, un model de pal foarte la moda in ultimii ani. A urmat grundul pe baza de apa si lacul mat, care pastreaza foarte mult din aspectul natural al lemnului.
Am facut o prima asamblare a masutei:
Cand le-am potrivit pe toate, am remarcat ca betonul devenise lucios, din cauza rasinii. Nu arata rau, cu exceptia partii de sus, unde se vad picioarele prin blat. Acolo era o combinatie ciudata de lemn mat cu beton lucios, asa ca am dat o mana de smirghel si am aplicat niste lac mat si pe beton. Diferenta a fost substantiala si ma bucur foarte tare ca am luat decizia asta.
Pentru ca mi-am rupt spatele tot carandu-le (slefuirea am facut-o afara din motive lesne de inteles), am fost curios si am cantarit picioarele: aproximativ 25 kg fiecare. Toata masuta trebuie sa aiba in jurul a 55 kg. Am incercat sa o zgaltai, dar este de neclintit.
Am incercat sa gasesc un decor care sa scoata in evidenta masuta, plictisit fiind de canapeaua noastra maro. Surpriza a fost cand am asezat masuta pentru poze si am realizat ca masuta schimba complet toata camera, nu invers.
