Lemn de la Schweighofer

ce ramane in urma taierii nesupravegheate a padurilor din Romania

Pentru ca tot e la moda numele lor zilele astea, am zis sa stau un pic si sa va povestesc de ce, de fiecare data cand am vrut sa boicotez schweighofer-ul, pana la urma am ajuns tot la lemnul de la ei ( nu direct, ci prin hornbach, dedeman, holver, etc.).

Pentru ceea ce fac am nevoie intotdeauna de lemn uscat, fie el de brad, fag, stejar, tei sau salcam.

La lemnul de brad te lovesti, de fiecare data, de invariabila: “e uscat dom-le, sta aici de 3 luni”. De fapt e vorba de cherestea de constructii, verde, proaspat taiata si tinuta uda cu furtunul in fiecare seara, ca sa mai creasca metrul ala cub un pic (lemnul de brad verde, cand intra suficient de bine in contact cu apa, isi poate mari volumul cam cu 5-10% – 30-60 lei la fiecare metru cub, la un pret de 600 lei). De la ei nu ai la ce sa te astepti, atata inteleg, atata pot, ei vand materiale de constructii, nu lemn de tamplarie.

Dupa multe cautari, am reusit sa gasesc cateva firme care mi-au zis ca au lemn uscat in uscator. Doua dintre ele vindeau de la un tir in sus, asa ca au iesit din discutie.

Prin februarie am dat peste o firma numita Fapaco. Daca le vizitezi site-ul (sau pagina de prin bizoo, nu mai stiu exact), vei crede ca ai dat lovitura. Lemn pentru tamplarie de cea mai buna calitate, cu cel putin 10 certificate, uscat in uscator, calitate A, etc. Cand am dat primul telefon, mi-am pus primele semne de intrebare, dar am sperat ca era suparat domnul ala din niscavai motive personale. Ajung la ei si incep sa ma intreb cum reusesc sa tina lemnul la umiditatea si calitatea promovate, desi statea in ploaie, vant sau zapada. Cand afla “ala” ca vreau doar 0.3 metri cubi, mai ca m-a dat afara, dar daca tot a facut efortul sa deschida poarta, hai sa zicem. Am intrebat daca pot sa dau deoparte scandurile mai urate, raspunsul a fost evident, nu. M-am contrat un pic cu el la cubaj, m-a mai furat nitel, am mai lasat si eu un pic de la mine si pana la urma am plecat cu scandura.

Ajung la atelier si incep sa masor: o scandura 14%, una 28%, inca una de 14% si asa mai departe. Macar e calitate A, zic eu. Ma mai uit un pic in regulile de clasificare la cherestea, ma mai uit un pic la nodurile alea care zboara din scanduri, da’ imi zic ca asta e, in domeniul asta mai sunt si pierderi, chiar daca am dat mai mult ca la hornbach pe metrul ala cub care, culmea, e si un pic mai mic. Mai stau ce mai stau (trebuie sa se usuce si scandurile alea, nu?) si imi dau seama ca indiferent daca am uitat sa cer, ar fi fost normal sa primesc o factura, un aviz din-ala verde completat de pe iphone, sa ma-ntrebe unde ma duc, etc. Apoi imi amintesc de “ala” si imi dau seama ca daca ceream factura, ar fi fost picatura care ar fi umplut paharul si pentru care m-ar fi dat afara fara lemn.

Zic asta este, ma duc si cumpar scandura de la Hornbach (din niste paleti mari pe care scrie Schweighofer). O aleg, dau deoparte ce nu e bun (ce-i drept foarte multe, pentru ca la noi in magazine nu ajung decat resturile de la ceea ce taie) bag in masina doar ce-mi place. Pretul e pe scandura, calculez imediat cate scanduri intra la metru cub si cat costa un metru de lemn. Ma duc la casa cu lista completata, ma intreaba unde ma duc cu lemnul, fuge prin magazin cu smartphone-ul sa prinda semnal, imi completeaza avizul verde si plec linistit acasa.

Ulterior zic sa mai incerc. Gasesc un nene din militari, o firma Baldakke. Isi tot fac reclama pe Olx. Il sun, imi zice ca are ceva deosebit, ca a avut comanda pentru export dar ca nu stiu ce s-a intamplat, ceva gen “A murit americanu'”. “Lemn uscat dom’le, asta n-are nici 6%. Da, de 32, 40 si 50 mm grosime”. Pretul cam mare, dar daca e de export, ce sa zici, trebuie sa merite. Ajung acolo, astept vre-o 10 minute sa stranga cei 30 de caini care se plimbau linistiti prin “firma” si ma duce sa vad lemnul. De data asta intr-un sopron, pus la adapost destul de bine. Zic “Gata, asta este, l-am gasit”. Lemnul era intr-o stiva mare. Ceva spatii intre scanduri, pe rand, dar ma gandesc ca e bine, ca sa fie umiditatea mica. Vorba aia: “nici 6% dom’le”. Scandura, ce-i drept, superba. Asta pana sa dai jos primul strat. Ca dup-aia veneau nodurile. Si scandurile strambe. Si scandurile cu scoarta. Si pana sa masori grosimea. Ca ti se explica foarte frumos cum ca asa e regula, se taie verde la 32 si apoi se usuca pe la 28, dar se vinde pe post de 32 (!!!). Cand am trecut peste astea, ca eram intr-o mare graba, si am ajuns la cubaj, sa vezi distractie. Masoara cea mai lunga scandura si le considera pe toate la fel. Apoi pune si spatiile alea dintre scanduri, “ca asa se face dom’le, ce, eu vand lemn de ieri de azi?”. Mai rotunjim nitel, platesc, incarc in masina si plec. Cu gandul la cainii aia care deja erau iar liberi pe-acolo, am uitat iar de factura, aviz si altele. Si el a uitat. Nici nu ma mir. Ajung cu scandura acasa, incep sa-i masor umiditatea si sa ma intreb de cate ori trebuie sa mai iau teapa pana o sa ma duc cu aparatul de masura la mine.

Zic asta este, ma duc si cumpar scandura de la Hornbach. Daca va pare deja cunoscut, e povestea de mai sus.

Am tot cautat de atunci lemn de brad uscat, calitate macar AB, la un pret decent, sa-l pot alege (sau sa nu fie nevoie, ca la AB nu prea ai avea de ce sa alegi) si sa pot sa cumpar pana intr-un metru cub, iar metrul cub sa fie un cub cu latura de-un metru. Printre incercari au mai fost unii de la Ploiesti care-l tineau tot afara si imi aminteau foarte tare de primii, cei de la Fapaco, combinati cu cei de la materiale de constructii. Am fugit.

Si oricat de mult am cautat, pana la urma tot la Hornbach/Schweighofer am ajuns. Din ce in ce mai des, cu din ce in ce mai putine regrete. Oare gigel ala ar fi avut cum sa-mi dea acte pe lemnul ala, il avea cumparat pe bune? Atunci de ce n-a facut-o? De bine de rau, cu magarii sau nu, hornbach-ul iti da un aviz. Un document ca tu ai acel lemn de la cineva, care-l are de altundeva, etc. Ca pe drum se mai pierde cate-un camion, doua, noua, e partea a doua, dar per total e mult mai corect decat taranul tampit dintr-o hala dezafectata care vrea sa-si scoata parizerul pe ziua respectiva de la “fraierul ala care vrea 3 scanduri”. Iar daca vreti sa invinovatiti pe cineva pentru treaba cu austriecii de la schweighofer, nu uitati sa ii injurati si pe romanasii nostri, care parca vor cu tot dinadinsul sa te faca sa pleci de la ei din pravalie.

Sursa foto: blitz24.ro

5 Comments on “Lemn de la Schweighofer”

  1. Salut,
    Sunt din Brasov si as fi vrut sa merg la Baldakke pentru ceva scadura de nuc. Am citit acest post si sunt cam descurajat de ce povestesti … Eu caut scandura de nuc dar am nevoie de aviz (m-a prins politia cu cherestea fara acte si am platit o amenda cat un mc. Pentru nuc iti face dosar penal). Daca cereai aviz de insotire si factura oare iti dadea ?

    1. Salut,
      Nu stiu sa-ti zic exact si nici nu vreau sa vorbesc aiurea. Cred ca cel mai bine este sa il suni inainte sa bati drumul si sa clarifici toate aspectele inainte: sa0i spui ce lemn vrei, sa-i spui ca vrei obligatoriu acte, sa-i spui cantitatea, etc. Practic, sa nu-i lasi o portita de scapare sa te prinda dupa ce ai ajuns la el, sa nu-ti dea vre-o replica de genul “credeam ca iei 10 mc, atunci iti dadeam factura, dar la 0.5 mc nu pot sa-ti dau”

  2. Vreau sa ii fac un scaunel si alte acareturi fetitei mele, ai gasit pana la urma si un distribuitor care sa dea “la scandura” alte esente (nuc, stejar, artar etc)? Ca la “nea” nu ma mai duc, la cata batjocura e acolo, si oricum au numai rasinoase, insa nici la Hornbach/Dedeman nu am vazut altceva..

    Am mai auzit de Holver, dar se spune ca au preturi pe masura – deja sare din “hobby”, habar nu am cat e o scandura de nuc, dar presupun ca e destul de sus..

    1. Am fost la Holver si preturile sunt mari. De exemplu un mc lemn de nuc American (au numai de import) este cam 2000 euro …

  3. PROFESIONALISMUL se capata in timp; timp lung; eventual generatii dar nu cu “merge si asa” sau cu “are balta peste” 🙁

Lasa un raspuns