Info: Toata povestea gardului minune o gasiti, in mai multe etape, aici: Gardul viu minune – Incercarea de infiintare a unui gard viu, cu poze si detalii la fiecare etapa
Info 2: Pentru ca producatorii de la care am achizitionat noi puietii de gard viu minune nu mai comercializeaza acest produs, am cautat pentru dvs. un alt furnizor de puieti: Ulmul de turkestan.
Pentru ca primavara a sosit, voi continua seria relatarilor despre gardul viu “minune”. In primul an a crescut destul de bine, dar nu suficient incat sa il poti considera cu adevarat un gard. Asa ca urmeaza inca un an de lucrari pentru a-l aduce la stadiul dorit.
Acum, la inceput de martie, abia au aparut mugurii si cateva frunze mici pe ici pe colo, dar garduletul arata promitator. Am observat o ingrosare a firelor pe parcursul acestei ierni. Probabil din cauza rumegusului pus toamna trecuta la radacini. Nu stiu cat a folosit din punct de vedere al ingrasamantului, pentru ca nu pare sa fi putrezit inca, dar cu siguranta i-a tinut de cald si a mentinut pamantul umed tot timpul.
Pentru anul acesta mi-am planificat sa il aduc la inaltimea de 1.5-1.7 m, nu mai mult, pentru a-l putea face sa fie destul de des. In toamna trecuta ajunsese pana la o medie de 1.2 m, cu varfuri chiar si de 1.7 m, dar l-am tuns inainte de caderea frunzelor. Sunt convins ca am facut bine, pentru ca nu s-a pierdut din energie la ingrosarea unor ramuri pe care urma sa le tai in primavara. Inaltimea pe care am pastrat-o a fost de aproximativ 70 cm, pentru ca asta mi s-a parut nivelul la care este deja suficient de des.
Desi am facut taierea destul de atent, mi-au mai scapat diverse ramurele mai inalte, pe care urmeaza sa le retez in cateva zile.
Am remarcat ca au crescut multe buruieni pe langa radacini. Am gasit doi posibili vinovati: rumegusul, care a tinut umezeala si cald si lipsa frunzisului de pe arbustii de gard viu. Cred ca cei doi factori s-au combinat si din cauza asta au crescut atat de multe plante nedorite.
Partea buna este ca, datorita stratului destul de gros de rumegus, buruienile se jumulesc foarte usor, neavand radacinile infipte prea adanc in pamant.
Se vede o diferenta majora de crestere intre gardul plantat in primavara trecuta direct pe locul final si cel plantat in alta parte si mutat in plina vara. Totusi, toate firele mutate in vara s-au prins si incep, incet-incet, sa recupereze terenul pierdut.
Banda de picurare a ramas la locul ei peste iarna si pare intr-o stare la fel de buna ca la inceput. Probabil ca rumegusul a protejat-o, pentru ca nu a mai intrat in contact cu razele solare, cele care ii dauneaza cel mai mult, in general.
Am decis sa nu mai ud garduletul zilnic, pentru ca rumegusul reuseste sa tina umiditatea crescuta chiar si o saptamana in mijlocul verii, la 35 grade si soare puternic, cu atat mai mult acum, la inceput de primavara. Udarea o voi face doar cand este nevoie, adica daca va trece mai mult de o saptamana fara ploaie.
Descopera cum am montat un sistem subteran pentru irigarea gazonului:
