A trecut mai mult de un an de cand am inceput lucrul la poarta din fier placata cu lemn. Nu va imaginati ca dureaza chiar atat de mult sa plachezi un schelet de fier, dar timpul nu prea ne-a permis sa ne ocupam de ea. In schimb, pana am reusit noi sa o finalizam a crescut si gardul viu minune. S-a potrivit la fix pentru a obtine niste poze de ansamblu cu fatada curtii noastre.
Cu toate ca abia acum e gata, anul trecut am mai facut niste modificari la poarta. Dupa cum bine stiti din articolul precedent, poarta este formata din 3 segmente. La momentul scrierii primului aricol era gata doar primul segment: primul cadru de fier si placarea lui. Intre timp, pentru ca a fost primul cadru pe care l-am sudat in viata mea si pentru ca iesise putin deformat, a trebuit sa-l dau jos, sa-l tai cu flexul, sa-l sudez la loc corect dupa ce, in prealabil, am recalculat dimensiunile (a trebuit sa iasa putin mai lat). De data aceasta cadrul a iesit bine (la fel si celelalte doua segmente), pentru ca intre timp mai adaugasem ceva experienta la sudura. Insa, in aceste conditii, nu se mai potriveau scandurile vechi, pentru ca erau mai mici decat cadrul modificat. Ba mai mult, scandurile erau mai mici si fata de al doilea cadru. Asa ca le-am taiat si le-am finisat din nou capetele taiate. Apoi le-am montat pe cel mai ingust cadru al portii.
Pana in toamna am avut un singur segment placat, dar cadrul intregii porti era sudat. Printre diverse alte lucrari am reusit sa finalizam si scandurile celui de-al doilea cadru. Asa ca in toamna aveam deja doua segmente gata placate, ba mai mult, poarta era functionala pentru ca avea si butucul si broasca montate. Pe al treilea segment am pus un panou de osb, temporar, cat sa nu iasa cainele din curte. Desi am fi vrut ca lucrarea sa fie gata in toamna, nu am reusit asa ca peste iarna a ramas in acest stadiu.
Abia saptamana asta am reusit sa terminam ultimul segment. Intre timp si gardul viu a ajuns la dimensiunea celui din plasa de sarma sudata, iar rezultatul este cel pe care ni l-am imaginat inca din prima zi in care am inceput montarea stalpilor din teava rectangulara. A fost o lucrare intinsa pe doi ani: montarea stalpilor, montarea plasei, sadirea puietilor de gard viu minune si realizarea portii. De acum incolo trebuie sa mai facem doar lucrarile de intretinere ale gardului viu, din cand in cand (udari si taieri periodice). Avand in vedere starea buna in care se afla primele porti, cred ca lemnul nu va avea nevoie de intretineri prea dese, speram doar o data la 3-4 ani.
