De multe ori am fost intrebat de ce stau sa slefuiesc fiecare piesa, de ce nu las lemnul asa cum iese el din rindea. Banuiesc ca pentru cei care lucreaza in domeniu motivatia este evidenta. Pentru ceilalti am decis sa fac o scurta exemplificare pentru a vedea care este diferenta dintre o scandura slefuita si una neslefuita.
Am luat doua scanduri de fag, indreptate la rindea, cu textura si structura fibrei asemanatoare.
Pe una dintre cele doua scanduri am slefuit-o cu 2 randuri de smirghel: intai unul grosier, pentru indreptare si apoi unul fin pentru a-i da un aspect impecabil.
Dupa slefuire, am colorat cu bait cele doua scanduri. Baitul l-am aplicat cu un burete, pentru a se sterge excesul pe masura ce era intins. Diferentele au inceput deja sa apara: pe scandura slefuita baitul s-a intins mult mai usor si mai uniform, a absorbit foarte bine culoarea si fibra i-a fost evidentiata corect. Scandurii neslefuite, in loc sa ii fie evidentiata fibra la baituire, i-au fost evidentiate urmele de rindea. Ba chiar a fost putin mai greu de intins culoarea, pentru ca lemnul nu a absorbit cum trebuie lichidul.
Dupa uscarea baitului, am aplicat stratul de grund. Grundul protejeaza lemnul impotriva carilor, impotriva mucegaiurilor si inchide porii lemnului astfel incat stratul final de lac va avea un aspect uniform, neinfluentat de structura fibrelor lemnoase. La uscarea grundului pe baza de apa suprafata devine putin rugoasa, datorita micilor bucati de fibra care se ridica sub actiunea apei. Pentru ca suprafata sa fie din nou fina, se slefuieste cu smirghel foarte fin, de granulatie mare (320 sau 400). La scandura slefuita initial culoarea s-a pastrat uniform. La cea care a fost doar indreptata la rindea suprafata a fost mult mai neregulata, neputand fi slefuit bine stratul de grund. De aici un aspect mult mai aspru al produsului final.
Am sters praful pentru ca lacul sa poata adera la suprafata si am aplicat un strat de lac mat incolor pe baza de apa. Am folosit lac mat pentru ca asta aveam la indemana, dar situatia este asemanatoare si in cazul lacului lucios.
Diferenta dintre cele doua bucati de lemn este vizibila foarte usor. Una are suprafata uniforma si fina, datorita slefuirii initiale, in timp ce cealalta are aspect rugos si o colorare neuniforma, in ciuda tuturor straturilor aplicate.
Cel mai important lucru ce trebuie retinut este ca orice obiect din lemn trebuie slefuit, inainte de aplicarea finisajului. Obiectul se poate slefui fie cu un aparat electric, fie manual. Foile de smirghel au diferite granulatii, iar cu cat granulatia este mai mare, cu atat suprafata devine mai fina. Efectuand o slefuire progresiva, de la smirghel grosier pana la un smirghel foarte fin dispar toate urmele de rindea si micile imperfectiuni ale lemnului, iar suprafata devine fina si tocmai buna pentru impregnarea cu baitul colorat. La partea de contrafibra, adica in capetele scandurilor, trebuie insistat mai mult, pana cand suprafata se simte la fel ca cea de pe fetele scandurii. Acest lucru se face, cel mai usor, cu ajutorul unui slefuitor fix cu disc.
Desi nu este neaparat un motiv practic, pentru mine este foarte placut, pe parcursul unei lucrari, sa vad diferenta intre cele doua etape: inainte si dupa slefuire. Si pentru a va face inca o idee despre importanta slefuirii lemnului, puteti vedea cum poate slefuirea, pe langa rindeluire, sa transforme o scandura din lemn de frasin termotratat cu aspect scorojit, invechit si cu urme de ulei, intr-o scandura cu un aspect deosebit.
