Cuier incapator din grinda de brad

Dupa cativa ani de stat cu un cuier normal (prin cuier normal ma refer la o scandura prinsa pe perete, pe care erau 7 agatatoare duble), am ajuns la concluzia ca nu este suficient de incapator. Asa ca am cautat cateva idei si m-am oprit asupra uneia care mi s-a parut foarte interesanta. O grinda care sa dea senzatia ca iese din perete, pe care sunt montate agatatori.

Am profitat de holul de la intrare care este suficient de lung pentru marimea cuierului gandit de mine si de faptul ca se termina cu o grinda in care il puteam prinde. Cu ocazia renuntarii la vechiul cuier am renuntat si la un mare avantaj pe care il oferea, adica la faptul ca era montat deasupra caloriferului din hol, fiind foarte util iarna, cand ai de uscat multe geci si salopete de copii. Dar am hotarat ca voi face un suport special pentru asemenea situatii, care sa poata fi montat si demontat direct pe calorifer, astfel incat sa nu incurce, dar sa poata fi folosita caldura de la calorifere cand este nevoie sa usuci diverse haine.

Am cumparat o grinda de brad din Leroy Merlin, de 10/10 cm in sectiune si 4 m lungime. Pentru ca nu aveam cum sa o transport, am taiat-o in doua bucati egale de 2 m. Cand spun ca am taiat-o, ma refer la o panza de bomfaier cu care am muncit cateva minute la iesirea din drive-in-ul de la Leroy Merlin, pentru ca ei nu ofera servicii de debitare pentru lemnul cumparat. Nici macar un fierastrau decent pentru lemn nu au avut, ci doar panza de bomfaier de care spuneam.

Pentru ca circularul de mana nu ajungea sa taie grinda dintr-o singura trecere, am apelat la un ghidaj facut de mine despre care puteti citi aici si am indreptat capatul uneia dintre bucati. Din cea de-a doua bucata de grinda am taiat o parte mai mica, pentru segmentul vertical al cuierului.

A urmat partea de imbinare a celor doua bucati de grinda, la care am avut putin de furca. Am ales varianta mai complicata pentru ca mi s-a parut mai sigura, avand in vedere ca acest cuier va sta suspendat, prins in perete intr-un capat si in tavan in celalalt capat.

Imbinarea a fost de tip nut si feder / cep si scobitura / lamba si uluc. Nu stiu care dintre aceste variante este cea corecta, dar traducerea in engleza este mortise and tenon. Am folosit oberfreza cu un bit de 12 mm diametru si lungime mare, de 5 cm, pentru a putea ajunge destul de adanc la frezarea scobiturii.

Odata realizata imbinarea am trecut la agatatori. Am cautat destul de mult niste agatatori simple, care sa se potriveasca cu  ceea ce voiam sa fac, dar nu am gasit niciun model care sa mi se para ca se potrivesc. Pentru ca in aceeasi perioada lucram si la cuierul din lemn de brad, am ales sa fac acelasi tip de agatatori, din bara rotunda de fag, cu diametrul de 14 mm. Asa ca am taiat bucatile necesare (de fapt am taiat mai multe, vreo 20 bucati, ca sa am si rezerva) si le-am finisat capatul care ramane afara.

Am prins grinda de masa de lucru si, folosind metoda descrisa in articolul despre gaurile in unghi, am dat gauri pe ambele parti ale cuierului, la o distanta de 20 cm una de alta. Am avut grija ca agatatorile sa vina decalat pe cele doua parti, astfel incat sa nu se creeze zone in care nu incap hainele si zone in care sa nu fie nimic agatat.

A urmat partea de finisare, care a constat in slefuirea celor doua parti ale cuierului si rotunjirea muchiilor. Inainte de a trece la colorare cu bait, grunduire si lacuire, am prins agatatorile cu adeziv de montaj, astfel incat sa nu existe riscul sa se largeasca in timp, desi au intrat in gaura destul de fix incat sa nu para a fi probleme.

Dupa ce s-a intarit bine adezivul de la agatatori, am colorat cuierul cu un bait pe baza de apa, culoare wenge. Am ales culoarea asta pentru ca la fel erau atat oglinda din hol, cat si, mai recent, bancuta cu suport de pantofi.

Au urmat pasii clasici pe care ii urmez cand finisez ceva cu sistemul pe baza de apa: grund, slefuire intermediara cu smirghel de granulatie 320 si doua straturi de lac, la randul lor cu o slefuire intermediara.

Ultima parte a fost montarea lui in hol. A fost cu cantec, pentru ca holul are peretii facuti dintr-un mix de gips-carton (cunoscut mai ales ca rigips, desi asta este o denumire comerciala) prins pe structura metalica si gips-carton lipit cu adeziv direct pe perete. Colac peste pupaza, tot holul este plin de canale de cablu prin spatele rigips-ului, toate firele plecand de la tabloul principal catre restul casei prin pereti (asa cum este normal si corect, nu prin sapa din podea, asa cum se face in multe cazuri).

Am pozitionat cuierul si, dupa ce l-am indreptat cu bolobocul, am desenat pe perete zonele in care vor sta capetele cuierului. Cu ajutorul unui dispozitiv multifunctional cu vibratii (nu stiu cum altfel sa-i spun, eu il denumesc multi tool, ca asa era o reclama pe vremuri) am decupat gipscartonul si am studiat ce se afla in fiecare gaura.

Nu am avut noroc prea mult, asa ca pe perete aveam structura metalica la vreo 13 cm de caramida (peretele cu usa a fost foarte prost zidit, pentru ca a fost adaugat ulterior, asa ca a trebuit corectat din rigips), iar pe grinda de sus aveam rigips lipit, la aproximativ 0.8 cm, iar gaura decupata pentru cuier nimerea doar trei sferturi in dreptul betonului, restul era in aer.

Am ales varianta unui cub prins cu surub in beton si a unei decupaturi (frezari) in cuier. Dupa ce am infipt cuierul in cubul din fag deja prins pe tavan, am venit cu suruburi din lateral pe toate partile. In felul acesta pot fi sigur ca oricat de multa greutate ar fi in cuier, nu exista riscul sa se desprinda din tavan si sa ne trezim cu el in cap.

Pentru partea din lateral, prinsa in perete, am trecut o bucata de aceeasi sectiune cu cea a cuierului prin placa de rigips si l-am fixat pe caramida din spate, apoi am prins partea lunga a cuierului cu suruburi, cate 2 pe fiecare latura, prinse pe diagonala. Desi nu arata fantastic, am ales varianta mai sigura, asa cum fac intotdeauna: siguranta inaintea aspectului. Intre timp am gasit si o solutie pentru a rezolva partea de frumusete, prin montarea unor mici plinte care sa acopere suruburile si stricaciunile facute peretilor.

As mai vrea sa mentionez ca dupa ce am fixat cele doua parti in perete respectiv grinda, am securizat imbinarea dintre ele cu ajutorul unui surub gros prins de jos in sus, pentru a fi sigur ca imbinarea nut si feder nu va ceda in timp din cauza variatiilor dimensionale ale lemnului, cauzate de modificarile de temperatura si umiditate.

Desi ar putea parea gresita pozitionarea oglinzii, in dreptul cuierului, este bine de stiut ca nu e o problema mare: in mod normal tinem hainele in partea de langa oglinda, iar zona din dreptul oglinzii o ocupam doar cand avem multi musafiri, momente in care nu mai e chiar asa de important sa te uiti in oglinda.

Utilizarea spatiului este foarte eficienta cu un astfel de cuier, pentru ca poti agata haine pe doua randuri, fara a pierde spatiu foarte mult spatiu, din punct de vedere vizual.

Update: Dupa cativa ani buni de utilizare, l-am inlocuit cu un cuier de perete din lemn de frasin, cu 6 agatatori cu un design modern, ce ocupa mai putin spatiu. De aceea este potrivit atat pentru holuri mici cat si pentru bai si dormitoare.