Pentru lucrarea asta, solicitarea a fost foarte simpla: un blat de 2 metri lungime si 50 cm latime, din fag de 18 mm, dar care sa para mult mai gros si sa ascunda scheletul peste care va fi montat. Succesiunea pasilor pentru realizarea acestui blat a fost in mare asemanatoare cu cea in care v-am prezentat cum am facut blatul din lemn masiv de stejar de 70 cm latime, 80 cm lungime si 4 cm grosime.
Am pornit iar la drum, din nou pe centura Bucurestiului, si am cumparat cele necesare: sase scanduri de fag de aproximativ 3 m lungime si substantele necesare pentru finisaj. Bineinteles ca am luat in plus, atat lemn cat si lacuri.
Dupa cateva ore pierdute in trafic, am ajuns cu scandurile in atelier. Aici, am inceput sa le pregatesc de lipire. Mai intai le-am taiat la aproximativ 2.3 m, ca sa imi fie mai usor la indreptat. Am folosit echerul pe post de ghidaj pentru circularul de mana. In felul acesta mi-a fost mult mai usor, fata de cum mi-ar fi fost daca as fi incercat sa le tin bine pe masa circularului fix.
Pentru ca nu aveau denivelari mari, nu am mai folosit rindeaua mare, ci le-am indreptat cu ajutorul masinii de grosime. Am luat cate 1 mm de pe fiecare fata, alternand fetele pana cand scandurile au devenit frumoase pe ambele parti.
Dupa o masurare preliminara, am constatat ca nu am nevoie decat de 4 scanduri pentru blatul in sine si de inca una pe care sa o impart in doua ca sa devina marginile lungi ale panoului. Voi face marginile scurte din capetele taiate ale celor patru scanduri de panou. Asa ca am ramas cu o scandura lunga de 3 m si lata de vre-o 15 cm care, cu siguranta, imi va fi utila la un moment dat.
Am trecut la indreptat muchiile scandurilor pentru a le putea lipi, dar, odata cu etapa asta, au aparut si problemele. Fiind foarte lungi, destul de late si totusi subtiri, mi-a fost imposibil sa le trag la rindea fara sa modific unghiul de la un capat la altul. Am incercat sa le potrivesc, dar nu aveam nici o sansa sa imi iasa un panou bun.
Asa ca a trebuit sa gasesc o alternativa pentru a putea face muchiile perpendiculare pe fete, de la un capat la celalalt al scandurii. Solutia a fost freza cu un cap de frezare drept si o teava rectangulara pe post de ghidaj. Am masurat distanta de la margina bazei frezei pana la cutit si am prins teava rectangulara pe scandura la aceeasi distanta, plus 1 mm. Am trecut cu freza de la un capat la altul de 2-3 ori, ca sa fiu sigur ca nu mi s-a miscat pe undeva si astfel am reusit sa indrept muchia corect. Pregatirile si setup-ul initial mi-au luat cam doua ore.
Dupa ce am invatat cum se face totul corect, fiecare muchie nu mi-a luat mai mult de 5 minute, cu tot cu pregatirile si masuratorile necesare. Se vede cum, la inceput, muchia varia foarte mult de la un capat la altul. In a treia poza este capatul care era stramb initial, asa cum asa cum a iesit dupa frezare.
Iata diferenta intre cum se asezau scandurile inainte si cum se aseaza dupa corecturi:
Cu scandurile gata de incleiere, am intins adezivul si am inceput sa strang panoul cat mai bine, folosind clemele din teava rectangulara pe post de suport, astfel incat totul sa fie in acelasi plan. Cu ocazia asta mi-am amintit ce bune sunt clemele astea din teava rectangulara, pentru ca se pot regla usor, prin mutarea cursorului. In acelasi timp, am observat si unele semne de uzura, mai exact indoirea cursorului. Urmeaza sa rezolv problema cat de curand printr-o modificare a formei acestuia.
Dupa curatarea clemelor de adezivul ramas de la alte lucrari, blatul ar fi putut iesi perfect, daca scandurile nu ar fi avut diferente de 0.5 mm la grosime. Va trebui sa elimin aceste diferente cu slefuitorul, dupa ce termin de lipit totul. Colac peste pupaza, pentru ca am pus scandurile cu fata buna in sus, iar acestea au fost aliniate pe spatele panoului, diferentele au ramas in partea vizibila a blatului.
Pentru ca nu am avut timp sa ma mai ocup de el, panoul a stat la incleiat cam 3 zile, ceea ce nu este neaparat rau pentru ca sigur s-a lipit bine. In schimb, am avut clemele blocate in tot acest timp.
Dupa ce am desfacut toate strangerile, am taiat scandura pentru laterale in doua bucati de 5 cm latime, pe care le-am indreptat pe toate fetele fara probleme (fiind inguste au fost mai usoare si nu am avut probleme cu indreptatul la rindeaua mare).
Cand m-am uitat in lungul panoului prima oara m-am cam speriat, pentru ca acesta, pus pe o placa de polistiren, era foarte curbat. Abia dupa ce am analizat un pic mai bine problema, mi-am dat seama ca blatul nu era stramb, ci se indoia, de fapt, sub propria greutate. Am trecut la lipirea celor doua laterale lungi, urmand ca laterala mica sa fie lipita dupa ce tai capatul panoului si mai eliberez din cleme. Odata cu incleierea lateralelor, panoul a capatat o rezistenta deosebita, astfel incat nu se mai indoaie de nici un fel.
Am terminat lucrarea pe graba, asa ca nu prea mai am ce sa arat, cu exceptia catorva poze de proasta calitate facute in graba.
Baitul a fost ales de client, un maro nuc. Finisajul l-am facut cu lac poliuretanic antizgariere, avand in vedere ca blatul urma sa fie folosit intr-o locatie comerciala.
Nu ma injurati nici pentru combinatia de culori dintre blat, perete si picioarele de sprijin pentru ca nu am avut nici un cuvant de spus.
