Blat de birou ergonomic din lemn masiv de brad

Un simplu blat de birou de 60 de centimetri adancime nu este prea potrivit pentru un birou de calculator. Asa ca, am primit o cerere sa-l inlocuiesc cu un blat din lemn masiv de brad.

Un panou din lemn de brad pentru un blat de birou

Ca si in alte cazuri si in cazul acestui blat de birou, am inceput lucrarea cu niste scanduri (de brad) de 4 cm grosime, taiate foarte frumos, tangential. Scandura taiata astfel este foarte buna pentru ca este rezistenta atat la incovoiere pe lung, cat si indoire pe lat. Dupa ce am indreptat cele 8 scanduri pe toate cele patru fete, am facut prima verificare a panoului. Bineinteles, fara adeziv aplicat.

Fiind vorba de un blat de birou destul de lat, la care nu-mi ajungeau clemele standard pe care le am, am apelat la clemele facute in vara cu ocazia incleierii unui alt blat foarte lat. Cu exceptia faptului ca a trebuit sa le slefuiesc putin, pentru ca ruginisera, au functionat de minune. Intre timp, am inlocuit clemele respective cu unele cu dubla actiune, care strang panoul si il indreapta in acelasi timp.

Pentru a va face o idee mai buna puteti urmari cum functioneaza aceste cleme pentru panouri intr-un scurt video pe canalul nostru de YouTube.

Nu uitati sa va abonati si la canalul nostru de YouTube pentru a fi la curent cu cele mai noi proiecte DIY!

Revenind la blatul nostru din lemn, la incleierea panoului, am folosit niste resturi de popi de brad de 8 x 8 cm in sectiune pe post de distantieri, pentru a compensa diferenta de la cei 85 cm ai panoului pe care urma sa-l incleiez, pana la un metru latime, cat a avut blatul pentru care am facut clemele. As fi putut sa mai dau cate o gaura, astfel incat sa mut una din cele doua proptele ale clemelor improvizate, dar nu am avut burghiul necesar, asa ca am ales aceasta improvizatie cu distantierii din brad, care a functionat foarte bine.

Dupa verificarea fara lipici am facut niste mici ajustari si am schimbat scandurile intre ele pana am fost multumit de desenul blatului. Apoi am trecut la aplicarea adezivului poliuretanic. Am folosit Hranipur 45, un adeziv poliuretanic cu clasa de rezistenta D4 si timp deschis de 45 minute. In teorie, pentru ca, in practica, mai mult de 10-15 minute nu il poti lasa fara sa strangi piesele bine. In caz contrar, daca depasesti cele 15 minute, iti va fi foarte greu sa strangi scandurile astfel incat lipitura sa iasa bine, pentru ca adezivul poliuretanic va incepe deja sa spumeze. Asadar, am intins cate o linie de adeziv pe fiecare scandura, cu exceptia primei scanduri si a ultimei scanduri. Pe prima o las mereu asa, pentru ca adezivul poliuretanic nu se aplica decat pe una dintre partile ce urmeaza a fi lipite. Pe ultima am lasat-o fara adeziv pentru ca de la fiecare scandura, cand am intins lipiciul cu spaclul, am avut cate putin exces, pe care l-am pus pe ultima scandura, cea pe care nu aplicasem initial deloc. La sfarsit am intins si lipiciul strans pe ultima scandura de la toate celelalte, iar rezultatul a fost ca nu am avut adeziv in exces aproape deloc.

Strangerea clemelor am facut-o cu pene din lemn de fag si mici distantieri pentru o strangere cat mai buna. Dupa ce am fixat toate cele patru cleme (panoul avea 1.3 m lungime si nu ar fi ajuns doar trei cleme, astfel incat toate scandurile sa se lipeasca bine, am trecut la strangerea in plan orizontal, astfel incat blatul sa iasa si drept. Am folosit inca 4 bare de fier de 40 x 40 mm pe care le-am strans pe amblele parti ale blatului, folosind niste cleme normale tip F pentru a le strange bine.

Dupa ce s-a intarit complet adezivul (pentru ca temperatura nu era foarte mare, am preferat sa las blatul peste noapte pana la desfacerea clemelor), am desfacut totul si am curatat excesul de lipici cu ajutorul spaclului pe care l-am folosit si la intinderea adezivului (spaclu pe care am avut grija sa-l sterg bine cu o carpa, cat inca nu era uscat). Se curata de minune, pentru ca adezivul care se scurge la strangere se transforma intr-o spuma poliuretanica cu suficiente goluri de aer, astfel incat sa fie foarte usor de rupt.

In cazul in care panoul nu ar fi fost bine aranjat la lipire, ar fi fost nevoie de o indreptare cu freza, dar pentru ca am avut grija sa potrivesc toate scandurile la nivel, nu a mai fost nevoie si de acest pas, asa ca am trecut direct la slefuirea blatului.

Cand este vorba de brad, orice slefuire devine o etapa extrem de dificila si cu un mare potential de esec. Asta pentru ca, in cazul bradului, este o diferenta foarte mare de duritate intre partea alba a fibrei si partea mai inchisa la culoare, rezultatul slefuirii fiind, de obicei, un lemn denivelat, in functie de cum a fost desenul fibrei. Pentru a evita astfel de probleme, am observat ca cel mai bine este ca slefuirea sa o fac apasand foarte tare pe slefuitorul orbital, tinandu-l cat mai putin intr-un singur loc. Asa ca, avand o deosebita grija, cu miscari circulare destul de scurte dar dese, am slefuit blatul de birou pe ambele fete.

Transformarea panoului de brad in blat de birou ergonomic

Dupa realizarea panoului de brad, am trecut la etapa de transformare a acestuia in blat de birou, folosind circularul de mana. Nu am folosit circularul cu masa pentru ca blatul era prea mare si prea greu (desi era brad, avand grosimea de 3.6 cm, 1.3 m lungime si 85 cm latime a iesit un panou de vreo 10-12 kg). Nu ar fi fost prea usor de manevrat si exista un risc destul de mare sa-l tai stramb.

Dupa ce i-am dat forma finala, am folosit o bucata ramasa de la formatizat si am lipit-o pe partea ce avea sa devina spatele biroului, pe fata superioara a acestuia. Este foarte folositoare pentru acele situatii destul de dese si de enervante in care iti cade cate ceva dupa birou. In cazul acestui birou nu se va mai intampla asa ceva, multumita opritorului pe care l-am lipit. Dupa intarirea aracetului (la scandurica asta am folosit aracet, pentru ca se intareste mai repede) am aliniat bine o bara metalica, am prins-o in doua cleme si am facut o trecere cu circularul de mana, nu inainte de a-i aseza lama intr-o pozitie suficient de joasa astfel incat sa taie tot blatul (cei 3.6 cm ai intregului blat, la care s-au adunat cei 2 cm ai scandurii opritoare)

Cu ocazia taierii scandurii din capat, am putut sa si verific calitatea lipiturii, care a fost impecabila. Cele doua scanduri pareau a fi una singura, fara nici un fel de gol intre ele.

Dupa ce am terminat cu toate lipiturile si am taiat blatul la dimensiunea dorita a biroului, am trecut la finisarea marginilor. Una din marile neplaceri pe care vechiul birou i le crea beneficiarului era faptul ca muchia era deranjanta la mana. Asa ca am ales sa fac marginile biroului pierdute, pe o distanta de 6 cm urmand sa coboare cu 2 cm. Pentru asta a fost nevoie de un decupaj pe latura din fata si cate unul pe cele doua laterale. Pe parcurs am remarcat ca lateralele ar fi aratat mai bine cu o taietura mai abrupta, asa ca am ales sa le fac putin diferit.

Pentru partea lunga am folosit circularul cu masa, caruia i-am aplecat lama la 15 grade si am asezat limitatorul paralel astfel incat taietura sa nimereasca unde trebuie pe blatul tinut vertical. Cu o latime de doar 3.6 cm si o inaltime de 85 cm, imi era practic imposibil sa pot tine blatul vertical pe parcursul intregii taieturi, asa ca am prins cu cleme un fel de dublura care sa-i mareasca latimea, fiind astfel mult mai usor de manuit.

Decupajele laterale, asa cum am spus, am preferat sa le fac mai putin pierdute, pentru a castiga spatiu de lucru pe birou. Nu am avut cum sa folosesc circularul cu masa, pentru ca s-ar fi agatat scandurica lipita pe post de opritor, in partea din spate a viitorului birou. Asa ca, folosind un popisor de 8 cm pentru a lati suprafata de rulare, am facut taieturile laterale folosind circularul de mana, cu discul aplecata la 45 grade. Limitatorul paralel al fierastraului circular de mana l-am asezat astfel incat taietura frontala sa se continue cumva fluid cu cele doua taieturi din laterale, fara vre-un hop semnificativ. Spun fara vre-un hop semnificativ pentru ca la etapa de taiere efectiva au mai ramas mici diferente, dar pe care le-am corectat la slefuire. Finalul taieturii, in partea din spate a biroului, unde exista scandura inaltatoare, l-am terminat cu ajutorul fierastraului pendular.

Finisarea blatului: slefuirea, colorarea cu bait si lacuirea cu grund si lac poliuretanic antizgariere

A urmat etapa de finisare a blatului, cea in care toate taieturile trebuiau sa fie rotunjite, astfel incat biroul sa devina cat mai ergonomic cu putinta. Pentru asta am folosit doua slefuitoare: cel orbital, cu care am slefuit urmele lasate de circular si cel dreptunghiular, cu vibratii, cu ajutorul caruia am rotunjit toate muchiile astfel incat trecerea sa fie cat mai lina. Am ales sa folosesc slefuitorul drept pentru cea de-a doua operatie pentru ca este mult mai putin agresiv, ia mai putin lemn la o trecere, si astfel am putut sa fac finisarea fara a exista riscul sa stric ceva. Pe ambele slefuitoare am avut smirghel de granulatie 180, astfel incat suprafata finala sa fie cat mai fina cu putinta.

Dupa cele aproape doua ore in care am slefuit de zor la suprafata si la muchiile blatului, cand am putut sa ma declar multumit de viitorul birou pe care il construiam, am reparat micile defectiuni ale lemnului (cate o aschie sarita sau cate un nod crapat) cu chit alb acrilic. Dupa cateva ore, cand chitul era complet uscat, am facut o slefuire si am reaplicat chitul unde a fost cazul (in gaurile mai adanci chitul se va strange si este aproape imposibil de aplicat dintr-o singura tura). La final am revenit cu o slefuire serioasa cu smirghel fin, de granulatie 180.

Apoi am colorat blatul cu bait pe baza de apa, culoare nuc (de fapt culoarea se cheama C12, dar are o nuanta foarte asemanatoare cu ceea ce se gaseste in comert sub numele de nuc. Am preferat sa ma exprim asa pentru ca acea culoare nu prea are legatura cu nuantele pe care le are un lemn veritabil de nuc. L-am aplicat la pistol, fiind vorba de o suprafata destul de mare, la care cu siguranta ar fi ramas urme in cazul in care as fi aplicat baitul cu carpa sau burete. Pentru ca lemnul de brad este foarte pretentios la baituire, a fost totusi nevoie de cateva mici retusuri manuale, pe care le-am facut cu un mic burete si cu foarte multa atentie.

Dupa colorare, cand baitul a fost complet uscat (lucru care a durat cateva ore bune, datorita frigului de afara care s-a tradus printr-o temperatura mai scazuta, cam 16 – 17 grade, si in atelier) am aplicat, cu ajutorul pistolului, un strat generos de grund poliuretanic.

L-am lasat peste noapte, desi la prima vedere grundul pare uscat dupa doar jumatate de ora de la aplicare. Problema este la slefuire, cand ajungi la straturile de mai jos, care nu sunt inca suficient de uscate si exista riscul sa se cojeasca sau sa se intinda. A doua zi, cand eram sigur ca totul este complet uscat, am facut o slefuire serioasa cu slefuitorul orbital (folosind cea mai mica viteza, multa atentie si hartie de slefuit intre straturi de granulatie 320). Pentru muchii am ales slefuirea manuala care, desi este mult mai dificil de facut atat din punct de vedere al efortului cat si din punct de vedere al timpului, iti confera mai multa siguranta ca nu vei curata complet stratul de grund si pe cel de colorant. Chiar si asa, in conditiile slefuirii la mana cu smirghel de 400, tot am reusit sa ajung pana la lemnul crud in doua locuri mici. Respectivele pete le-am corectat cu bait aplicat cu buretele.

Dupa ce am desprafuit bine de tot blatul, am trecut la aplicarea ultimului strat, cel de lac. Am folosit un lac poliuretanic special, cu un grad de luciu mic (20%), dar care are o rezistenta deosebita la zgariere si astfel era ideal pentru blatul de birou. Pe langa rezistenta la zgariere a lacului, grundul poliuretanic, care a intrat binisor in suprafata lemnului, i-a dat bradului o rezistenta mecanica mult crescuta, ceea ce va face biroul si mai rezistent in timp.

Partea finala (care intotdeauna este si cea mai placuta, pentru ca se vede rezultatul muncii) a fost sa montez picioarele Olov de la Ikea pe acest blat de birou din lemn de brad. Fixarea am facut-o cu suruburile pe care le aveau picioarele, care au 25 mm lungime, deci nu exista riscul sa patrunda prea mult prin blat, avand in vedere ca grosimea acestuia a fost de 36 mm. Totusi, am ales sa nu prind picioarele in dreptul tesiturilor de pe margini, pentru ca aici ar fi existat un risc sa patrunda complet suruburile si sa iasa prin fata blatului.

Rezultatul a fost un birou ergonomic, foarte confortabil pentru maini, indiferent de pozitia in care stai, cu o suprafata de lucru foarte mare si o rezistenta deosebita (pentru o piesa de mobilier din lemn masiv de brad).

Insa cel mai important rezultat a fost multumirea beneficiarului, care a fost extrem de incantat de ergonomia acestui blat de birou din lemn de brad si de calitatea finisajului.