Alte usi de apartament reconditionate

0
nuanta manerului este bronz, asortata cu nuanta usii de dupa reconditionare
Manerul pe care l-am ales a fost un model patratos, de culoare bronz, potrivita cu nuanta usii de dupa reconditionare

Pentru ca am vazut ca articolul despre reconditionarea unei usi a avut succes, am decis sa revin cu o varianta ceva mai cuprinzatoare, in care sa includ si micile trucuri pe care le-am mai invatat de-a lungul timpului, trucuri care iti salveaza foarte mult timp si elimina o mare parte din riscul de a strica usa.

Usile pe care le-am refacut de aceasta data nu erau intr-o stare prea avansata de degradare, dar tot au avut nevoie de mici retusuri

usa a fost dezechipata si pregatita de slefuire pentru a fi reconditionata
Usa de apartament inainte de reconditionare
Aspectul vechi al lacului era evidentiat si de micile zgarieturi
Suprafata usii avea mici zgarieturi si alte urme de uzura, iar lacul arata foarte vechi
exfolierile din partea de jos a usii
Furnirul avea mici exfolieri la marginea de jos a usii

Ca si la cealalta usa, am inceput prin a da jos geamul. Pentru a putea scoate baghetele fara sa se rupa, este nevoie de rabdare si putina atentie (si experienta de a recunoaste cum se simte o bucata de lemn care ar putea plezni, experienta pe care nu o poti capata decat stricand, in timp, multe lucruri bune). Se alege una din cele doua baghete mai lungi si se trage incetisor de ea din dreptul cuiului cu care este fixata (daca are mai multe cuie, se trage pe rand din dreptul fiecarui cuisor cate putin), pana cand cuiul iese din usa. Fiind curbata, bagheta ar trebui sa iasa destul de usor tragand in sus. Dupa scoaterea primei baghete, o latura este libera, asa ca de aici incolo se scot pe rand, fiind mult mai usor decat la prima.

Cand avem toate baghetele de pe o parte scoase, se poate lua geamul (cu grija, pentru a nu-l sparge inainte de a-l masura). Se masoara cu atentie, pentru a avea cotele necesare in cazul in care comandam un geam nou. Dupa scoaterea geamului se trece la scoaterea baghetelor de pe cealalta parte, repetand procedeul de la primele baghete.

Am scos baghetele si geamul de pe usa avand mare grija sa nu le stric
Geamul vechi si baghetele scoase cu grija de pe usa

De retinut ca e bine ca pe spatele fiecarei baghete sa notam de unde am scos-o, pentru ca este foarte putin probabil sa se potriveasca in alt loc. Conventia pe care am folosit-o eu a fost sa notez un B pentru baghetele de pe partea pe care sunt insurubate balamalele, iar fiecare bagheta sa aiba codul pozitiei pe ea(S-sus, St-stanga, D-dreapta, J-jos). Baghetele notate arata cam asa:

Am scris pe spatele fiecarei baghete pozitia din care a fost scoasa
Pe spatele baghetelor am notat pozitia fiecareia pentru a se potrivi bine la montaj

Apoi trebuie desfacuta feroneria. Si aici este nevoie de rabdare, pentru ca unele dintre suruburi pot fi uzate, deci greu de scos. In cazul in care se observa la vre-unul dintre suruburi ca s-a largit gaura sau ca a crapat lemnul, este nevoie sa o reparam. Pentru reparatiile gaurilor stricate, eu folosesc un burghiu de 8 mm cu care dau o gaura pe care o umplu, apoi, cu un cep din lemn de fag, lipit cu adeziv poliuretanic. Reparatiile le fac inainte de slefuire, astfel incat chiar daca ating din greseala usa cu adeziv, acesta se va curata la slefuit si nu va pata usa.

Cu broasca veche in mana, se merge prin magazine si se cauta un model care sa aiba aceleasi cote intre maner si cheie, respectiv intre fata broastei si maner (este preferabil sa fie un model identic, cu acelasi tip de fata, pentru a nu fi nevoit sa decupezi o alta adancitura pe muchia usii). La multe usi din apartamentele “comuniste”, broasca este de 42,5 x 72 mm. Se gaseste produsa de Yale, despre care am inteles ca au cumparat Urbis-ul (firma care facea broastele pe vremea cand au fost fabricate usile).

feroneria veche demontata de pe usa arata foarte urat
Feroneria veche scoasa de pe usa arata foarte urat

Daca nu schimbam si tocul (ceea ce nu prea ar mai renta, avand in vedere costul total al refacerii usii comparativ cu achizitionarea uneia noi), este preferabil sa lasam balamalele vechi, balamale care isi fac treaba foarte bine, cu conditia sa fie fixate cum trebuie (aici se poate observa importanta etapei de reparare a gaurilor).

Manerele se pot alege din foarte multe modele, cu conditia sa chituim bine gaurile de la suruburile cu care au fost prinse sildurile vechi, sau sa alegem un model care sa acopere respectivele gauri.

Dupa aceasta etapa, ar trebui sa avem o foaie de usa goala, fara nimic ramas pe ea, tocmai buna de slefuit.

La slefuire, in functie de aparatul disponibil, trebuie sa avem foarte multa rabdare sau extrem de multa rabdare (de exemplu, cu un Black & Decker ka 191 ek, care are o raza de 5 mm oscilatie merge de 2-3 ori mai repede fata de un Worx cu raza de oscilatie de 3 mm). Totul merge incetisor, hartia abraziva se incarca foarte repede cu lacul vechi si nici nu putem sa intram prea agresiv in lemn pentru ca exista riscul sa trecem de stratul de furnir. In cazul in care ai destula rabdare, vei avea la final o usa curatata, cu un furnir de fag cu desen destul de frumos, numai bun de baituit. Sa nu uiti de muchii, unde va trebui sa insisti destul de mult, pentru ca sunt acoperite cu un furnir mai grosut, de 2.5 mm, care are niste urme ingrozitoare de abric. Totusi, cu multa grija, se poate aduce la un stadiu suficient de drept incat sa nu fie o problema.

muchiile nu au fost slefuite deloc la fabricarea usii
Muchiile usii arata foarte rau inainte de reconditionare

S-ar putea ca, la slefuire, sa se mai desfaca fetele de pe fagure, mai ales in partea de jos. In cazul asta am folosit un adeziv de montaj, pe baza de apa (adeziv de montaj acrilic), pe care l-am aplicat cu atentie, astfel incat sa se prinda bine fetele la loc.

Dupa ce am terminat cu slefuirea grosiera (eliminarea lacului si a eventualelor defecte ce au putut fi slefuite), am chituit toate micile probleme aparute, dupa care am facut inca o trecere cu smirghel fin, de granulatie 180, pentru a obtine o suprafata foarte neteda.

La partea de chituire am facut o greseala la inceput: am folosit chit alb. Chitul pe care il folosim trebuie sa fie o nuanta putin mai inchisa fata de culoarea finala (regula valabila la aproape orice lucrare).

Micile defecte au fost chituite cu un chit gresit, de culoare deschisa
Mici defecte chituite cu chit alb
Chitul maro ranforsat cu fibre a fost mult mai bun
Reparatia corecta facuta cu chit maro ranforsat cu fibre
slefuirea finala este mult mai usoara daca intindem chitul foarte bine cu ajutorul unui spaclu
Am intins chitul cu un spaclu, astfel incat a ramas foarte putin in exces, usurand slefuirea finala

Am slefuit si baghetele, pe care le-am si imbunatatit putin, facandu-le cate o mica tesitura pe muchii. Tesitura ajuta in primul rand din punct de vedere estetic, in acelasi timp fiind si mai rezistente (lacul de pe colturi este foarte sensibil, se poate deteriora la o atingere foarte usoara). In acelasi timp, avand o tesitura la suprafata de contact a baghetei cu geamul, am putut aplica chit pentru a nu mai avea acel zgomot de zornait al geamului, tipic pentru usile vechi din apartamente.

aspectul baghetelor de la geamuri a fost imbunatatit prin slefuire
Aspectul baghetelor s-a imbunatatit radical dupa slefuire

Pentru ca geamurile nu mai sunt “ultimul racnet”, am decis inlocuirea acestora cu unele noi. Pentru usile de la baie, bucatarie si debara am ales un geam simplu, sablat (sablat chimic, pentru ca este mai rezistent si mai usor de curatat fata de cel sablat mecanic), iar pentru usa de la sufragerie am ales un geam cu model geometric (se cheama kilim sau ceva de genul). Am masurat fiecare geam in parte si am comandat geamurile cu fix aceleasi dimensiuni, pentru a fi sigur ca intra cum trebuie in usi.

Revenind la partea de lemn, a urmat baituirea si lacuirea. Am ales un bait pe baza de apa de culoare facuta “custom”. Pentru aplicarea baitului pe baghete am folosit un burete, suprafata ce trebuia colorata fiind suficient de mica. La usi nu puteam folosi aceeasi metoda, pentru ca ar fi ramas dare destul de urate. Asa ca am aplicat baitul cu pistolul, inecand practic usa in bait. Dupa cateva secunde (cam 30 de secunde, ca sa aiba timp sa traga totusi culoare), am sters usa cu o carpa in lungul fibrei. A rezultat o baituire aproape perfecta (au mai fost mici probleme in locurile unde adezivul cu care a fost lipit furnirul patrunsese pana pe partea cealalta, culoare iesind mai stearsa, nu la fel de intensa), uniforma, fara niciun fel de dara ramasa de la aplicarea baitului.

usa a fost pregatita de finisare cu bait si lac
Usa pregatita de finisare cu bait si lac acrilic
baitul a fost aplicat cu pistolul iar excesul a fost sters cu o carpa
Baitul aplicat cu pistolul si sters cu o carpa pentru a elimina excesul

A urmat un strat generos de grund pe baza de apa. L-am dat generos pentru a-l putea slefui fara sa existe riscul sa iau si din culoare. Dupa slefuirea dintre straturi, facuta cu smirghel de granulatie 320, am aplicat si stratul final de lac. Am folosit un lac pe baza de apa cu intaritor, cu grad de luciu relativ redus (20%).

aspectul final al usii de apartament gata lacuita
Aspectul final al usii de apartament reconditionata

Am pus balamalele la loc asa cum erau (le-am sters de praf, dar nu le-am facut nimic altceva). Broasca noua s-a potrivit aproape perfect in locasul vechi (a trebuit curatat cam 1/4 mm, cu ajutorul unei dalti, placuta frontala a noii broaste fiind putin mai lata.

Pentru ca e foarte greu sa-ti dai seama ce maner s-ar potrivi pe usa ta, vazandu-le insirate pe un raft in supermarket, am ales o varianta mai exacta: am cumparat patru manere care imi lasau senzatia ca ar arata bine. Am avut grija sa iau niste modele la care cutia se poate desface fara sa fie deteriorata, pentru a putea returna modelele pe care nu le aleg.

Am pozitionat cate un maner din fiecare model pe usa si am ales unul dintre ele. Pe cele trei ramase le-am pus cu grija la loc in cutiile lor (pana la urma, cineva le va cumpara si nu as vrea sa primesc injuraturi ca am dus inapoi un maner zgariat, chiar daca nu as putea afla vreodata lucrul asta). Am returnat cele trei manere la supermarket si am cumparat in locul lor alte manere din modelul ales. Surpriza neplacuta a fost cand a trebuit sa merg in alt magazin, pentru ca in respectivul se vandusera toate manerele din modelul ales de mine.

manerele se testeaza prin amplasarea pe usa gata reconditionata
Unul dintre manerele testate, pozitionat pe usa gata reconditionata
vechile urme trebuie sa fie acoperite complet de noile manere
Am testat diferite culori si forme de manere, cu conditia sa acopere complet vechile urme
nuanta manerului este bronz, asortata cu nuanta usii de dupa reconditionare
Manerul pe care l-am ales a fost un model patratos, de culoare bronz, potrivita cu nuanta usii de dupa reconditionare

La fixarea geamului nu am avut probleme. Am fixat baghetele pe una dintre parti, inlocuind cuisoarele vechi cu unele noi, putin mai groase (pentru a sta fixe in gaurile vechi), am pozitionat geamul in usa, dupa care am fixat si baghetele de pe cealalta parte. Baghetele se fixeaza foarte usor daca le potrivim pe toate inainte de a le introduce in golul de geam, formand un dreptunghi pe care il fixam in locul sau, abia apoi urmand sa batem cuisoarele. In caz contrar, ne va fi destul de greu sa introducem ultima bagheta, daca primele trei au fost deja fixate bine.

Pentru a scapa de acel zgomot enervant al geamurilor de la clasicele usi de apartament (problema pe care o aveau si usile reconditionate acum), am decis sa chituiesc geamul pe ambele parti, de jur imprejur. Am folosit un chit acrilic, pe care l-am aplicat cu ajutorul unui pistol de silicon. Apoi l-am presat bine in gol si l-am indreptat cu degetul, dupa care am sters excesul cu servetele umede de bebelusi. Functioneaza de minune la chiturile acrilice la tub.

Fixarea baghetelor am facut-o cu niste cuisoare putin mai mari decat cele cu care fusesera prinse
Baghetele fixate pe prima parte cu ajutorul unor cuisoare mai mari fata de cele originale
Geamul sablat a fost fixat cu ajutorul chitului acrilic si indreptat cu degetul, dupa care am curatat excesul de chit cu servetele umede
Geamul sablat al usii de la bucatarie, fixat in baghete si chituit, inainte de curatarea excesului de chit

Cu usile gata terminate, am ajuns inapoi pentru a le monta. Trebuie sa recunosc ca am avut ceva emotii, dar s-au potrivit de minune. Cu o mica exceptie: noile broaste aveau limba putin mai inalta, asa ca trebuia schimbata placuta de pe toc. M-am chinuit foarte mult sa reusesc sa scot placutele vechi, pentru ca erau ingropate sub cateva straturi de vopsea, iar suruburile erau cu crestatura dreapta, foarte ingusta. Am avut destul de mult de curatat (am folosit o dalta ingusta, de 6 mm, destul de slaba calitativ, ca sa nu stric una buna).

Lasa un raspuns